Ministerul Agriculturii, Pădurilor, Apelor şi Mediului

Ministerul Agriculturii, Pădurilor, Apelor şi Mediului

Ordin nr. 50

din 14 ianuarie 2004

privind Stabilirea procedurii de organizare şi coordonare a schemelor de management de mediu şi audit (EMAS) în vederea participării voluntare a organizaţiilor la aceste scheme

Publicat în Monitorul Oficial, Partea I nr. 81 din 30 ianuarie 2004

În temeiul art. 5 alin. (1) pct. IV lit. e) şi s) şi al art. 11 alin. (6) din Hotărârea Guvernului nr. 739/2003 privind organizarea şi funcţionarea Ministerului Agriculturii, Pădurilor, Apelor şi Mediului,

având în vedere Regulamentul Parlamentului şi Consiliului Europei nr. 761/2001 privind Participarea voluntară a organizaţiilor la schema comunitară de management de mediu şi audit (EMAS),

ministrul agriculturii, pădurilor, apelor şi mediului emite următorul ordin:

Art. 1. - Se aprobă Stabilirea procedurii de organizare şi coordonare a schemelor de management de mediu şi audit (EMAS) în vederea participării voluntare a organizaţiilor la aceste scheme, denumită în continuare EMAS, care se stabileşte pentru:

- introducerea în cadrul organizaţiilor care desfăşoară activităţi cu impact asupra mediului a sistemului de management şi audit de mediu;

- evaluarea şi îmbunătăţirea performanţelor de mediu ale organizaţiilor; şi

- furnizarea de informaţii relevante de mediu publicului şi altor părţi interesate din afara organizaţiilor.

Art. 2. - Obiectivul EMAS, care trebuie să promoveze îmbunătăţirea continuă a performanţelor de mediu ale organizaţiilor, se realizează prin:

a) elaborarea şi implementarea de către organizaţii a sistemelor de management de mediu, conform anexei nr. 1;

b) evaluarea sistematică, obiectivă şi periodică a performanţei acestor sisteme, conform anexei nr. 1;

c) furnizarea informaţiilor privind performanţa de mediu şi menţinerea unui dialog cu publicul şi cu alte părţi interesate din afara organizaţiilor;

d) implicarea activă a angajaţilor în organizarea şi în instruirea proprie, adecvată, iniţială şi avansată, care să le permită participarea activă la elaborarea şi punerea în aplicare a sistemelor de management de mediu, conform lit. a). La solicitarea angajaţilor, orice reprezentant relevant al acestora trebuie să fie implicat.

Art. 3. - În înţelesul prezentului ordin, definiţiile termenilor folosiţi sunt:

a) politica de mediu - scopurile şi principiile generale de acţiune ale unei organizaţii privind mediul, inclusiv respectarea tuturor standardelor de reglementare din domeniul mediului, precum şi angajamentul faţă de îmbunătăţirea continuă a performanţei de mediu; politica de mediu furnizează cadrul legal pentru stabilirea şi revizuirea obiectivelor şi a ţintelor de mediu;

b) îmbunătăţirea continuă a performanţei de mediu - procesul anual de creştere a rezultatelor cuantificabile ale sistemului de management de mediu, în funcţie de abordarea pe care organizaţia o are faţă de problemele semnificative de mediu, conform politicii, obiectivelor şi ţintelor sale de mediu;

c) performanţa de mediu - rezultatele managementului organizaţiei faţă de aspectele de mediu;

d) prevenirea poluării - utilizarea unor procese, practici, materiale sau produse pentru eliminarea, reducerea sau controlul poluării, inclusiv reciclarea, tratarea, modificarea proceselor, mecanismelor de control, precum şi utilizarea eficientă a resurselor şi înlocuirea materialelor;

e) analiza de mediu - analiza iniţială şi completă a problemelor de mediu, a impactului şi a performanţei care decurg din activităţile unei organizaţii, conform anexei nr. 7;

f) aspect de mediu - element al activităţilor, produselor sau serviciilor organizaţiei, care poate interacţiona cu mediul, conform anexei nr. 6; un aspect de mediu semnificativ este acel aspect de mediu care are sau poate avea un impact semnificativ asupra mediului;

g) impact asupra mediului - orice modificare a mediului, dăunătoare sau benefică, totală sau parţială, care rezultă din activităţile, produsele sau serviciile unei organizaţii;

h) program de mediu - descrierea măsurilor, inclusiv a responsabilităţilor, mijloacelor şi acţiunilor întreprinse sau planificate pentru atingerea obiectivelor şi ţintelor de mediu, precum şi pentru respectarea termenelor de realizare a acestor obiective şi ţinte de mediu;

i) obiectiv de mediu - scop general de mediu, rezultat în baza politicii de mediu, pe care o organizaţie şi-l stabileşte şi care este cuantificabil, acolo unde este posibil;

j) ţinta de mediu - cerinţă detaliată de performanţă, cuantificată dacă este posibil, aplicabilă ansamblului sau unei părţi a organizaţiei, care rezultă din obiectivele de mediu şi care trebuie stabilită şi îndeplinită pentru atingerea acestor obiective;

k) sistem de management de mediu - acea parte din managementul general, care include structura organizatorică, activităţile de planificare, responsabilităţile, practicile, procedurile, procesele şi resursele pentru elaborarea, implementarea, realizarea, revizuirea şi menţinerea politicii de mediu;

l) audit de mediu - instrument managerial de evaluare sistematică, documentată, periodică şi obiectivă a performanţei organizaţiei, a sistemului de management şi a proceselor elaborate pentru protecţia mediului, cu scopul de:

(i) a facilita controlul managerial al practicilor cu posibil impact asupra mediului;

(ii) a evalua respectarea politicii de mediu, inclusiv realizarea obiectivelor şi ţintelor de mediu ale organizaţiei, conform anexei nr. 2;

m) ciclu de audit - perioadă de timp în care toate activităţile organizaţiei sunt auditate, conform anexei nr. 2;

n) auditor - persoană sau echipă aparţinând personalului organizaţiei sau din afara acesteia, care acţionează în numele conducerii organizaţiei, care are, individual sau colectiv, competenţele prevăzute în anexa nr. 2 pct. 2.4 şi este suficient de independentă faţă de activităţile auditate pentru a formula o apreciere obiectivă;

o) raport de mediu - informaţiile detaliate în anexa nr. 3 pct. 3.2 [de la lit. a) la lit. g)];

p) parte interesată - persoană sau grup, inclusiv reprezentanţi ai autorităţilor, interesată sau afectată de performanţa de mediu a organizaţiei;

q) verificator de mediu - persoană sau organizaţie, independentă faţă de organizaţia verificată, care a obţinut acreditarea pentru a verifica:

- respectarea prevederilor prezentului ordin privind analiza de mediu iniţială, după caz, sistemul de management de mediu, audit de mediu şi rezultatele acestuia, raportul de mediu;

- acurateţea, credibilitatea şi corectitudinea datelor şi informaţiilor din raportul de mediu şi a informaţiilor care necesită validare,

în conformitate cu condiţiile şi procedurile prevăzute la art. 11;

r) sistemul de acreditare - sistemul pentru acreditarea şi supravegherea verificatorilor de mediu, operat de către o instituţie sau organizaţie imparţială, desemnată sau creată de autoritatea competentă (organismul de acreditare), având suficiente resurse, competenţa necesară şi procedurile adecvate pentru a îndeplini funcţiile definite de prezentul ordin;

s) organizaţie - companie, corporaţie, firmă, întreprindere, autoritate sau instituţie, o parte din sau o combinaţie a acestora, cu răspundere limitată sau cu orice alt statut juridic, publică sau privată, care are propria structură funcţională şi administrativă;

t) amplasament - întregul teren dintr-o locaţie geografică distinctă, aflat sub controlul managerial al organizaţiei, acoperind activităţi, produse şi servicii. Acesta include întreaga infrastructură, echipamente şi materiale;

u) organisme competente - organismele naţionale, regionale sau locale desemnate pentru a îndeplini ţintele specificate în prezentul ordin.

Art. 4. - Prezentul ordin se aplică organizaţiilor din toate domeniile de activitate, care doresc să-şi îmbunătăţească performanţa de mediu pentru o parte a activităţii sau pentru toate activităţile desfăşurate.

Art. 5. - În scopul obţinerii înregistrării EMAS, organizaţia trebuie să respecte următoarele condiţii:

a) să realizeze cel puţin o analiză de mediu pentru activităţile, produsele şi serviciile sale, în conformitate cu anexa nr. 7, referitoare la problemele conţinute de anexa nr. 6, şi, pe baza rezultatelor obţinute, să implementeze un sistem de management de mediu care răspunde tuturor cerinţelor prevăzute în anexa nr. 1 şi, în special, să respecte legislaţia relevantă din domeniul mediului. Pentru organizaţiile care au deja un sistem de management de mediu certificat în conformitate cu cerinţele art. 20 nu este necesară efectuarea acestei analize de mediu în momentul implementării EMAS, dacă sistemul conţine informaţiile necesare pentru identificarea şi evaluarea aspectelor de mediu descrise în anexa nr. 6;

b) să efectueze sau să solicite efectuarea a cel puţin unui audit de mediu în conformitate cu cerinţele descrise în anexa nr. 2. Auditul de mediu are ca scop evaluarea performanţei de mediu a organizaţiei;

c) să pregătească un raport de mediu în conformitate cu anexa nr. 3 pct. 3.2.

Raportul trebuie să includă:

- rezultatele obţinute de organizaţie faţă de obiectivele şi ţintele de mediu propuse;

- cerinţele de îmbunătăţire continuă a performanţei de mediu

şi să ia în considerare necesităţile de informare ale părţilor interesate;

d) să se asigure că:

- analiza de mediu, sistemul de management, procedura de audit şi raportul de mediu sunt examinate în scopul de a verifica îndeplinirea cerinţelor prezentului ordin;

- raportul de mediu este validat de către un verificator de mediu, pentru a garanta conformarea cu prevederile din anexa nr. 3;

e) să înainteze organismului naţional competent raportul de mediu validat.

Art. 6. - În scopul menţinerii înregistrării EMAS, organizaţia trebuie să respecte următoarele condiţii:

a) să deţină un sistem de management de mediu şi un program de audit privind frecvenţa verificărilor, conform cerinţelor prevăzute în anexa nr. 5 pct. 5.6;

b) să înainteze anual către organismul competent actualizările necesare şi validate ale raportului de mediu şi să le pună la dispoziţie publicului.

Art. 7. - (1) Autoritatea competentă pentru aplicarea prezentului ordin este autoritatea publică centrală de mediu.

(2) În cadrul autorităţii publice centrale de mediu se înfiinţează Comitetul consultativ EMAS şi Biroul EMAS, ca parte a Serviciului controlul integrat al poluării, menţionat în art. 4 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 34/2002 privind prevenirea, reducerea şi controlul integrat al poluării, aprobată şi modificată prin Legea nr. 645/2002.

Art. 8. - (1) Comitetul consultativ EMAS este constituit din 19 membri, după cum urmează: doi reprezentanţi ai autorităţii publice centrale de mediu, câte un reprezentant al autorităţilor publice centrale pentru urbanism şi amenajarea teritoriului, industrie, pentru întreprinderi mici şi mijlocii, doi reprezentanţi ai institutelor de cercetare relevante în domeniu, trei reprezentanţi ai instituţiilor de învăţământ superior, cinci reprezentanţi ai asociaţiilor patronale şi patru reprezentanţi ai organizaţiilor neguvernamentale care desfăşoară activităţi în domeniul protecţiei mediului.

(2) Comitetul consultativ EMAS asigură managementul şi controlul programului EMAS.

(3) Regulamentul de organizare şi funcţionare a Comitetului consultativ EMAS este elaborat de către membrii Comitetului consultativ EMAS şi este aprobat prin ordin al ministrului autorităţii publice centrale de mediu.

(4) Biroul EMAS este constituit din experţi în domeniul managementului şi auditului de mediu.

Art. 9. - Comitetul consultativ EMAS şi Biroul EMAS asigură proceduri pentru suspendarea şi anularea înregistrării organizaţiilor şi le aplică cel puţin pentru:

- evaluarea observaţiilor părţilor interesate despre organizaţiile înregistrate;

- refuzul, anularea sau suspendarea înregistrării organizaţiilor.

Art. 10. - Comitetul consultativ EMAS aprobă, iar Biroul EMAS este responsabil cu înregistrarea organizaţiilor în cadrul EMAS. Biroul EMAS asigură înscrierea şi menţinerea organizaţiilor într-un registru.

Art. 11. - (1) Comitetul consultativ EMAS stabileşte un sistem de acreditare a verificatorilor de mediu independenţi şi de supraveghere a activităţii acestora.

(2) Activităţile de acreditare şi supraveghere a verificatorilor de mediu se realizează de Institutul Naţional de Cercetare-Dezvoltare pentru Protecţia Mediului - ICIM Bucureşti.

(3) Acreditarea verificatorilor de mediu şi supravegherea activităţilor acestora se realizează în conformitate cu prevederile anexei nr. 5.

Art. 12. - (1) Documentele necesare înregistrării unei organizaţii în cadrul EMAS sunt:

a) raportul de mediu, validat în conformitate cu prevederile anexei nr. 3;

b) formularul completat, care include cel puţin informaţiile prevăzute în anexa nr. 8;

c) dovada achitării tarifului de înregistrare. Valoarea tarifelor de înregistrare este stabilită prin ordin al ministrului autorităţii publice centrale de mediu.

(2) Comitetul consultativ EMAS hotărăşte dacă organizaţia întruneşte toate cerinţele prezentului ordin, în baza informaţiilor primite şi în special a investigaţiilor făcute pe lângă autoritatea locală de mediu în privinţa respectării de către organizaţie a legislaţiei de mediu relevante.

(3) Biroul EMAS înregistrează organizaţia, îi atribuie număr de înregistrare şi înştiinţează conducerea organizaţiei referitor la acordarea înregistrării EMAS.

Art. 13. - (1) Comitetul consultativ EMAS refuză, suspendă sau anulează, după caz, înregistrarea EMAS a organizaţiei dacă primeşte un raport de supraveghere din partea organismului de acreditare, din care rezultă că activităţile verificatorului de mediu nu s-au desfăşurat în mod corespunzător pentru a întruni cerinţele prevăzute de prezentul ordin.

(2) Comitetul consultativ EMAS suspendă sau anulează, după caz, înregistrarea unei organizaţii, în următoarele situaţii:

a) organizaţia nu prezintă actualizările anuale validate ale raportului de mediu, în termen de trei luni de la data la care sunt solicitate;

b) organizaţia nu achită tarifele de înregistrare corespunzătoare, în termen de trei luni de la data la care sunt solicitate;

c) organizaţia nu mai respectă una sau mai multe dintre condiţiile prezentului ordin;

d) autoritatea publică locală de mediu informează că organizaţia a încălcat una dintre prevederile legislaţiei privind protecţia mediului.

(3) Refuzul, suspendarea sau anularea înregistrării unei organizaţii se face în urma consultării părţilor interesate, pentru a furniza Comitetului consultativ EMAS dovezile concludente pentru luarea deciziei.

(4) Comitetul consultativ EMAS informează conducerea organizaţiei atât despre motivele măsurilor adoptate, cât şi despre dovezile furnizate de autoritatea publică locală de mediu.

Art. 14. - Măsurile coercitive prevăzute la art. 13 nu se mai aplică dacă Comitetul consultativ EMAS primeşte informaţii satisfăcătoare referitoare la respectarea tuturor cerinţelor EMAS de către organizaţie sau dacă autoritatea publică locală de mediu transmite că organizaţia a luat toate măsurile necesare pentru a respecta legislaţia de mediu şi pentru a preveni apariţia altor situaţii similare.

Art. 15. - Organismul de acreditare deschide, revizuieşte şi actualizează o listă cu verificatorii de mediu, pe care o comunică lunar Comitetului consultativ EMAS.

Art. 16. - Biroul EMAS deschide, revizuieşte şi actualizează lista cu organizaţiile înregistrate EMAS.

Art. 17. - Organizaţiile înregistrate utilizează marca EMAS, conform anexei nr. 4, în baza procedurii privind reproducerea acesteia.

Art. 18. - Versiunile 1 şi 2 ale mărcii EMAS, prezentate în anexa nr. 4, sunt utilizate şi aplicate de organizaţii pe următoarele documente:

a) pe informaţii validate, conform anexei nr. 3 pct. 3.5 şi în condiţiile art. 17, prin care se elimină confuzia cu etichetele produselor ecologice, folosindu-se versiunea a doua a mărcii;

b) pe rapoartele de mediu validate, folosindu-se versiunea a doua a mărcii;

c) pe antetul organizaţiilor înregistrate, folosindu-se prima versiune a mărcii;

d) pe informaţiile care anunţă participarea unei organizaţii în cadrul EMAS, folosindu-se prima versiune a mărcii;

e) pe sau în reclamele la produse, activităţi sau servicii, doar în condiţiile în care există siguranţa că nu se produce o confuzie cu etichetele produselor ecologice.

Art. 19. - Marca nu trebuie folosită şi aplicată în următoarele situaţii:

a) pe produse sau pe ambalajul acestora;

b) pentru alte produse, activităţi şi servicii ale aceleiaşi organizaţii, care nu fac obiectul înregistrării EMAS.

Art. 20. - (1) Organizaţiile care pun în aplicare standarde naţionale, europene sau internaţionale în domeniul mediului, relevante pentru EMAS (de exemplu: SR EN ISO 14001:1997), şi care respectă procedurile de certificare adecvate, conform acestor standarde, întrunesc cerinţele prezentului ordin, cu următoarele condiţii:

a) standardele trebuie să fie recunoscute la nivel naţional;

b) cerinţele de acreditare pentru organismele de certificare trebuie să fie recunoscute la nivel naţional.

(2) Pentru a permite înregistrarea EMAS a organizaţiilor menţionate la alin. (1), acestea trebuie să demonstreze verificatorului de mediu că respectă cerinţele neacoperite de standardele recunoscute.

Art. 21. - Institutul Naţional de Cercetare-Dezvoltare pentru Protecţia Mediului - ICIM Bucureşti promovează participarea organizaţiilor în cadrul EMAS şi, în special, participarea întreprinderilor mici şi mijlocii (IMM), prin:

a) facilitarea accesului la informaţii şi instituţii publice;

b) adoptarea şi promovarea măsurilor de asistenţă tehnică, în colaborare cu autorităţile locale, camere de comerţ, asociaţii patronale etc.;

c) tarife de înregistrare rezonabile, care să încurajeze o mai largă participare.

Art. 22. - Comitetul consultativ EMAS ia măsurile necesare pentru:

a) informarea organizaţiilor asupra prezentului ordin;

b) informarea publicului asupra obiectivelor şi componentelor principale ale EMAS.

Art. 23. - Anexele nr. 1-8 fac parte integrantă din prezentul ordin.

Art. 24. - Ghidurile, procedurile, regulamentele şi normele de aplicare menţionate în prezentul ordin se aprobă de ministrul autorităţii publice centrale de mediu în termen de 2 ani de la data intrării în vigoare a prezentului ordin.

Art. 25. - Prezentul ordin intră în vigoare la 60 de zile de la data publicării în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Art. 26. - Direcţia generală de protecţia mediului va duce la îndeplinire prevederile prezentului ordin.

p. Ministrul agriculturii, pădurilor, apelor şi mediului,

Petre Daea,

secretar de stat

Bucureşti, 14 ianuarie 2004.

Nr. 50.

ANEXA Nr. 1

A. CERINŢELE SISTEMULUI DE MANAGEMENT AL MEDIULUI

Sistemul de management al mediului este pus în aplicare în conformitate cu cerinţele enumerate mai jos (secţiunea 4 SR EN ISO 14001:1997)*):

Cerinţe ale sistemului de management al mediului

__________

*) Utilizarea textului standardului naţional reprodus în prezenta anexă se face cu permisiunea CEN. Versiunea completă a textului standardului naţional poate fi achiziţionată de la Asociaţia Română de Standardizare (ASRO).

A.1. Cerinţe generale

Organizaţia trebuie să stabilească şi să menţină un sistem de management de mediu ale cărui cerinţe sunt descrise în prezenta anexă.

A.2. Politica de mediu

Conducerea organizaţiei la cel mai înalt nivel trebuie să definească politica de mediu a organizaţiei şi să se asigure că aceasta:

a) corespunde naturii, dimensiunilor şi impactului asupra mediului ale activităţilor, produselor sau serviciilor organizaţiei;

b) include un angajament de îmbunătăţire continuă a performanţei de mediu şi de prevenire a poluării;

c) include un angajament de conformitate cu legislaţia şi reglementările de mediu, precum şi cu alte cerinţe pe care organizaţia le-a adoptat;

d) oferă cadrul pentru stabilirea şi analizarea obiectivelor generale şi ţintelor de mediu;

e) este documentată, implementată, menţinută şi comunicată întregului personal;

f) este disponibilă pentru public.

A.3. Planificare

A.3.1. Aspecte de mediu

Organizaţia trebuie să stabilească şi să menţină cel puţin o procedură de identificare a aspectelor de mediu ale activităţilor, produselor sau serviciilor sale, pe care le poate controla şi asupra cărora se presupune că are influenţă, cu scopul de a le determina pe cele care au sau pot avea un impact semnificativ asupra mediului. Organizaţia trebuie să se asigure că aspectele cu un impact semnificativ sunt luate în considerare la stabilirea obiectivelor sale de mediu.

Organizaţia trebuie să actualizeze aceste informaţii.

A.3.2. Prevederi legale şi alte cerinţe

Organizaţia trebuie să stabilească şi să menţină procedura prin care să se identifice şi să se permită accesul la prevederile legale şi la alte cerinţe, aplicabile aspectelor de mediu ale activităţilor, produselor şi serviciilor sale.

A.3.3. Obiective generale şi ţinte de mediu

Organizaţia trebuie să stabilească şi să menţină obiective generale şi ţinte de mediu documentate, pentru fiecare funcţie şi nivel relevante din cadrul organizaţiei.

Cu ocazia stabilirii şi analizării obiectivelor sale, o organizaţie trebuie să ia în considerare prevederile legale şi alte cerinţe, aspectele de mediu semnificative, opţiunile sale tehnologice şi cerinţele financiare, operaţionale, comerciale, precum şi punctele de vedere ale părţilor interesate.

Obiectivele generale şi ţintele de mediu trebuie să fie în concordanţă cu politica de mediu, inclusiv cu angajamentul de prevenire a poluării.

A.3.4. Program(e) de management de mediu

Pentru atingerea obiectivelor generale şi a ţintelor de mediu, organizaţia trebuie să stabilească şi să menţină unul sau mai multe programe. Programul trebuie să includă:

- desemnarea responsabilităţilor pentru fiecare funcţie şi nivel relevante ale organizaţiei, pentru atingerea obiectivelor de mediu;

- mijloacele şi termenele privind realizarea acestora.

În cazul unor proiecte care se referă la extinderi de activitate, precum şi la activităţi, produse sau servicii noi sau modificate, programul(ele) trebuie schimbat(e) astfel încât să se asigure aplicarea managementului de mediu pentru aceste proiecte.

A.4. Implementare şi operare

A.4.1. Structură şi responsabilitate

Pentru a facilita eficienţa managementului de mediu, atribuţiile, responsabilităţile şi autoritatea trebuie să fie definite, documentate şi comunicate.

Conducerea organizaţiei trebuie să furnizeze resursele necesare pentru implementarea şi controlul sistemului de management de mediu. Aceste resurse cuprind resurse umane, calificate şi specializate, resurse tehnologice şi resurse financiare.

Conducerea organizaţiei la cel mai înalt nivel trebuie să numească unul sau mai mulţi reprezentanţi care, în afara altor responsabilităţi, trebuie să aibă definite atribuţiile, responsabilităţile şi autoritatea pentru:

- asigurarea cerinţelor referitoare la sistemul de management de mediu stabilite, implementate şi menţinute conform prezentei anexe;

- raportarea către conducerea organizaţiei la cel mai înalt nivel asupra performanţei sistemului de management de mediu, pentru analiză şi ca bază pentru îmbunătăţirea acestui sistem.

A.4.2. Instruire, conştientizare şi competenţă

Organizaţia trebuie să identifice necesităţile de instruire a personalului. Întregul personal a cărui activitate poate avea un impact semnificativ asupra mediului trebuie instruit în mod corespunzător.

Trebuie să se stabilească şi să se menţină proceduri pentru ca personalul sau membrii săi, de la toate nivelurile şi din toate funcţiile relevante, să fie conştientizaţi asupra:

a) importanţei conformităţii cu politica de mediu, cu procedurile şi cerinţele sistemului de management de mediu;

b) impactului semnificativ asupra mediului, real sau posibil, provenit din activitatea lor, şi asupra efectelor benefice aduse mediului prin îmbunătăţirea performanţei lor individuale;

c) atribuţiilor şi responsabilităţilor în realizarea conformităţii cu politica de mediu, cu procedurile şi cerinţele sistemului de management de mediu, inclusiv cu cerinţele referitoare la pregătirea capacităţii de răspuns în cazul situaţiilor de urgenţă;

d) consecinţelor posibile ale abaterilor de la procedurile operaţionale specificate.

Personalul care îndeplineşte sarcini care pot avea impact semnificativ asupra mediului trebuie să aibă competenţa necesară fie prin educaţie, fie prin instruirea corespunzătoare şi/sau prin experienţă.

A.4.3. Comunicare

Organizaţia trebuie să stabilească şi să menţină proceduri referitoare la aspectele de mediu şi la sistemul de management de mediu, pentru:

a) comunicarea internă între diferitele niveluri şi funcţii ale organizaţiei;

b) primirea, documentarea şi transmiterea răspunsurilor corespunzătoare la solicitările pertinente ale părţilor interesate din exterior.

Organizaţia trebuie să aibă în vedere procesul de comunicare externă privind aspectele semnificative de mediu şi să înregistreze deciziile sale.

A.4.4. Documentaţia sistemului de management de mediu

Organizaţia trebuie să stabilească şi să menţină informaţiile, pe suport de hârtie sau electronic, pentru:

a) descrierea elementelor esenţiale ale sistemului de management de mediu şi interacţiunea lor;

b) indicarea accesului la documentaţia conexă.

A.4.5. Controlul documentelor

Organizaţia trebuie să stabilească şi să menţină proceduri pentru controlul tuturor documentelor cerute de prezenta anexă şi pentru a se asigura că:

a) acestea pot fi localizate;

b) sunt analizate periodic, revizuite, atunci când este necesar, şi aprobate de persoane autorizate;

c) versiunile actualizate ale documentelor sunt disponibile în toate locurile unde se efectuează operaţii esenţiale pentru funcţionarea eficientă a sistemului de management de mediu;

d) documentele depăşite sunt retrase prompt din toate punctele de difuzare şi utilizare sau sunt protejate în alt mod împotriva unei utilizări neintenţionate;

e) orice document depăşit, păstrat în scopuri juridice şi/sau pentru informare, să fie uşor identificabil.

Documentaţia trebuie să fie lizibilă, datată (cu datele de revizuire indicate) şi uşor identificabilă, menţinută într-un mod ordonat şi arhivată pentru o perioadă precizată. Trebuie stabilite şi actualizate proceduri şi responsabilităţi pentru crearea şi modificarea diferitelor tipuri de documente.

A.4.6. Control operaţional

Organizaţia trebuie să identifice acele operaţii şi activităţi care sunt asociate aspectelor de mediu semnificative, corespunzătoare politicii, obiectivelor generale şi ţintelor sale.

Organizaţia trebuie să planifice aceste activităţi, inclusiv activitatea de întreţinere, pentru a se asigura că acestea se realizează în condiţiile specificate, prin:

a) stabilirea şi menţinerea procedurilor documentate, pentru a cuprinde situaţiile în care absenţa unor astfel de proceduri ar putea conduce la abateri de la politica de mediu, obiectivele generale şi ţintele de mediu;

b) stipularea în proceduri a criteriilor de operare;

c) stabilirea şi menţinerea procedurilor referitoare la aspectele de mediu semnificative, identificabile, cu privire la bunurile şi serviciile utilizate de organizaţie şi comunicarea către furnizori şi contractanţi a procedurilor şi cerinţelor relevante.

A.4.7. Pregătirea pentru situaţii de urgenţă şi capacitatea de răspuns

Organizaţia trebuie să stabilească şi să menţină proceduri pentru a identifica posibilele accidente şi situaţii de urgenţă, pentru a răspunde unor astfel de situaţii şi pentru a preveni şi a reduce impactul asupra mediului, care poate fi asociat acestora.

Organizaţia trebuie să analizeze şi să revizuiască, acolo unde este necesar, procedurile de pregătire pentru situaţii de urgenţă şi capacitatea de răspuns, în special după producerea accidentelor sau apariţia unor situaţii de urgenţă. De asemenea, organizaţia trebuie să testeze periodic astfel de proceduri, atunci când acest lucru este posibil.

A.5. Verificare şi acţiune corectivă

A.5.1. Monitorizare şi măsurare

Organizaţia trebuie să stabilească şi să menţină proceduri documentate pentru a monitoriza şi a măsura, în mod regulat, caracteristicile principale ale operaţiilor şi activităţilor sale care pot avea un impact semnificativ asupra mediului. Această activitate trebuie să includă păstrarea informaţiilor care permit urmărirea performanţei, a controalelor operaţionale relevante şi a conformităţii cu obiectivele generale şi ţintele de mediu ale organizaţiei.

Echipamentul de monitorizare trebuie etalonat şi întreţinut, iar înregistrările acestui proces trebuie păstrate în conformitate cu procedurile organizaţiei.

Organizaţia trebuie să stabilească şi să menţină o procedură documentată pentru evaluarea periodică a conformităţii cu reglementările şi legislaţia de mediu în vigoare.

A.5.2. Neconformităţi, acţiuni corective şi acţiuni preventive

Organizaţia trebuie să stabilească şi să menţină proceduri pentru definirea responsabilităţilor şi autorităţii, pentru tratarea şi analizarea neconformităţilor, pentru adoptarea unor măsuri în vederea reducerii oricărui impact produs, iniţierea şi finalizarea acţiunilor corective şi preventive.

Orice acţiune corectivă sau preventivă, întreprinsă pentru eliminarea cauzelor neconformităţilor existente sau posibile, trebuie adaptată importanţei problemelor şi trebuie să fie proporţională cu impactul produs asupra mediului.

Organizaţia trebuie să implementeze şi să păstreze orice modificări apărute în procedurile documentate rezultate din acţiunile corective şi preventive.

A.5.3. Înregistrări

Organizaţia trebuie să stabilească şi să menţină proceduri de identificare, păstrare şi eliminare a înregistrărilor privitoare la mediu. Aceste înregistrări trebuie să includă evidenţele privind instruirea personalului, rezultatele auditurilor şi ale analizelor.

Înregistrările referitoare la mediu trebuie să fie lizibile, identificabile şi trebuie să permită regăsirea informaţiilor privind activitatea, produsul sau serviciul implicat.

Înregistrările referitoare la mediu trebuie păstrate şi menţinute astfel încât să poată fi regăsite cu uşurinţă şi trebuie protejate împotriva oricărui risc de deteriorare sau pierdere. Durata lor de păstrare trebuie stabilită şi înregistrată. Înregistrările trebuie menţinuteîntr-un mod adecvat sistemului şi organizaţiei, pentru a demonstra conformitatea cu cerinţele prezentei anexe.

A.5.4. Auditul sistemului de management al mediului

Organizaţia trebuie să stabilească şi să menţină unul sau mai multe programe şi proceduri pentru realizarea periodică a auditurilor sistemului de management de mediu, în vederea:

a) determinării dacă sistemul de management de mediu:

- este conform dispoziţiilor convenite pentru managementul de mediu, incluzând cerinţele prezentei anexe; şi

- este implementat şi menţinut corespunzător;

b) furnizării către conducerea organizaţiei a informaţiilor referitoare la rezultatele auditurilor.

Programul de audit al organizaţiei, inclusiv termenele, trebuie să se bazeze pe importanţa privind mediul a activităţii implicate şi pe rezultatele auditurilor precedente. Pentru a fi complete, procedurile de audit trebuie să stabilească domeniul de aplicare, frecvenţa şi tehnicile de audit, precum şi responsabilităţile şi cerinţele pentru conducerea auditurilor şi raportarea rezultatelor.

A.6. Analiza efectuată de conducere

Conducerea organizaţiei la cel mai înalt nivel trebuie să analizeze sistemul de management de mediu la intervale prestabilite, pentru a se asigura că acesta este în permanenţă corespunzător, adecvat şi eficient. Analiza efectuată de conducere trebuie să asigure că informaţiile necesare sunt colectate astfel încât să permită conducerii să realizeze corespunzător această analiză. Această analiză trebuie să fie documentată.

Analiza efectuată de conducere trebuie să abordeze eventualele necesităţi de schimbare a politicii de mediu, a obiectivelor şi a altor elemente ale sistemului de management de mediu, ca urmare a rezultatelor auditurilor sistemului, modificărilor circumstanţelor şi în cadrul angajamentului de îmbunătăţire continuă.

B. ASPECTE CARE TREBUIE ABORDATE DE ORGANIZAŢIILE CARE PUN ÎN APLICARE EMAS

1. Respectarea legislaţiei

Organizaţiile trebuie să demonstreze că:

a) au identificat şi cunosc implicaţiile întregii legislaţii relevante de mediu;

b) iau măsurile necesare pentru respectarea legislaţiei de mediu; şi

c) deţin proceduri care permit respectarea permanentă a acestor cerinţe.

2. Performanţa

Organizaţiile trebuie să poată demonstra că sistemul de management şi procedurile de audit se referă la actuala performanţă de mediu, în raport cu aspectele identificate conform anexei nr. 6. Performanţa organizaţiei raportată la obiective şi ţinte trebuie să fie evaluată în cadrul procesului de analiză efectuat de conducere. Organizaţia se obligă, de asemenea, să îmbunătăţească continuu performanţa sa de mediu. În acest scop, organizaţia îşi poate baza acţiunile pe programele de mediu locale, regionale sau naţionale.

Obiectivele şi ţintele sistemului de management nu pot fi considerate obiective de mediu. Dacă organizaţia deţine unul sau mai multe amplasamente, fiecare dintre acestea, în care se aplică EMAS, trebuie să respecte toate cerinţele EMAS, inclusiv îmbunătăţirea continuă a performanţei de mediu definită la art. 3 b) din ordin.

3. Relaţiile şi comunicarea cu exteriorul

Organizaţiile trebuie să poată demonstra disponibilitatea pentru un dialog deschis cu publicul şi cu alte părţi interesate din exterior, inclusiv cu comunităţile locale şi cu clienţii, privind impactul de mediu al activităţilor, produselor şi serviciilor lor, pentru a identifica îngrijorările publicului şi ale altor părţi interesate.

4. Implicarea angajaţilor

Pe lângă cerinţele din secţiunea A, angajaţii trebuie să fie implicaţi în procesele de îmbunătăţire continuă a performanţei de mediu a organizaţiei. Trebuie utilizate forme adecvate de participare, cum ar fi: caietul de sugestii, participarea la proiecte bazate pe munca în echipă şi la comitete de mediu. Organizaţiile trebuie să ţină cont de ghidul privind cele mai bune practici în acest domeniu, elaborat de Comitetul consultativ EMAS.

ANEXA Nr. 2

CERINŢE PRIVIND AUDITUL INTERN DE MEDIU

2.1. Cerinţe generale

Auditurile interne verifică dacă activităţile care se desfăşoară într-o organizaţie sunt în conformitate cu procedurile stabilite. De asemenea, auditul identifică orice probleme în procedurile existente, precum şi posibilităţile de îmbunătăţire ale acestor proceduri. Domeniul de aplicare a auditurilor realizate într-o organizaţie poate varia de la auditul unei simple proceduri până la auditarea activităţilor complexe. Toate activităţile unei anumite organizaţii sunt supuse unui audit pe o perioadă dată de timp. Perioada necesară pentru finalizarea auditării tuturor activităţilor se numeşte ciclu de audit. În cazul organizaţiilor mici, cu structură simplă, se pot audita în acelaşi timp toate activităţile. Pentru aceste organizaţii ciclul de audit este intervalul dintre auditări.

Auditurile interne sunt efectuate de către persoane independente de activitatea auditată, pentru a se asigura o evaluare imparţială. Ele pot fi efectuate de angajaţi ai organizaţiei sau de persoane din exterior (angajaţi ai altor organizaţii sau angajaţi ai altor departamente din cadrul aceleiaşi organizaţii ori consultanţi).

2.2. Obiective

Programul de audit de mediu al organizaţiei defineşte în scris obiectivele fiecărui audit sau ciclu de audit, inclusiv frecvenţa auditului pentru fiecare activitate.

Obiectivele se referă în special la evaluarea sistemelor de management operaţionale şi la determinarea conformării cu politica şi programul organizaţiei, care includ respectarea cerinţelor relevante privind reglementarea de mediu.

2.3. Scop

Scopul fiecărui audit sau al fiecărei etape din ciclul de audit, după caz, trebuie să definească şi să precizeze explicit:

1. domeniile acoperite;

2. activităţile de auditat;

3. criteriile de mediu care trebuie avute în vedere;

4. perioada acoperită de audit.

Auditul de mediu include analiza datelor reale necesare pentru evaluarea performanţei de mediu a organizaţiei.

2.4. Organizare şi resurse

Auditurile de mediu sunt efectuate de persoane sau grupuri de persoane cu experienţa necesară în domeniile şi sectoarele auditate, având inclusiv cunoştinţele relevante şi experienţă în domeniul mediului, managerial, tehnic şi legislativ, precum şi cu pregătirea şi competenţa necesare auditării pentru atingerea obiectivelor stabilite. Resursele şi timpul alocate auditului sunt în concordanţă cu scopul şi obiectivele acestuia.

Conducerea organizaţiei la cel mai înalt nivel trebuie să acorde sprijin în procesul de audit.

Auditorii trebuie să fie independenţi de activităţile pe care le auditează, pentru a realiza o evaluare obiectivă şi imparţială.

2.5. Planificarea şi pregătirea pentru audit

Fiecare audit este planificat şi pregătit, conform obiectivelor, în special pentru asigurarea:

- unei alocări corespunzătoare a resurselor;

- asumării rolului şi responsabilităţii fiecărei persoane implicate în procesul de audit (inclusiv auditorii, conducerea şi personalul).

Pregătirea pentru audit trebuie să includă familiarizarea cu activităţile organizaţiei şi cu sistemul de management de mediu instituit în cadrul organizaţiei, precum şi evaluarea rezultatelor şi concluziilor auditurilor anterioare.

2.6. Activităţile de audit

Activităţile de audit trebuie să includă:

- discuţii cu personalul;

- inspectarea echipamentelor şi a condiţiilor de operare;

- analizarea înregistrărilor, a procedurilor scrise şi a altor documentaţii relevante,

cu scopul de a evalua performanţa de mediu a activităţii auditate şi pentru a se stabili dacă:

- respectă standardele, regulamentele, obiectivele şi ţintele;

- sistemul existent de gestionare a responsabilităţilor de mediu este eficient şi adecvat.

Printre altele trebuie folosite controale prin sondaj pentru verificarea respectării acestor criterii şi pentru a determina eficacitatea întregului sistem de management.

Procesul de audit cuprinde cel puţin următoarele etape:

a) familiarizarea cu sistemele de management;

b) evaluarea punctelor tari şi slabe ale sistemelor de management;

c) obţinerea dovezilor relevante;

d) evaluarea constatărilor auditului;

e) pregătirea concluziilor auditului;

f) raportarea constatărilor şi a concluziilor auditului.

2.7. Raportarea constatărilor şi concluziilor auditului

La sfârşitul fiecărui audit sau ciclu de audit auditorii trebuie să întocmească un raport de audit scris, a cărui formă şi conţinut trebuie să asigure o prezentare integrală şi oficială a tuturor constatărilor şi concluziilor auditului.

Constatările şi concluziile auditului sunt comunicate oficial conducerii la cel mai înalt nivel.

Obiectivele fundamentale ale unui raport de audit scris sunt:

a) susţinerea prin documente a scopului auditului;

b) situaţia conformării la politica de mediu a organizaţiei şi progresul în domeniul mediului al organizaţiei;

c) furnizarea de informaţii conducerii despre eficacitatea şi acurateţea măsurilor de monitorizare a impactului de mediu al organizaţiei;

d) susţinerea prin documente a necesităţii acţiunilor corective, după caz.

2.8. Încheierea auditului

Procesul de audit se încheie cu pregătirea şi implementarea unui plan adecvat de acţiuni corective.

Se instituie mecanisme funcţionale corespunzătoare care să asigure urmărirea rezultatelor auditului.

2.9. Frecvenţa auditului

Auditul sau ciclul de audit se desfăşoară, după caz, la intervale de cel mult 3 ani.

Frecvenţa cu care fiecare activitate este auditată variază în funcţie de:

a) natura, dimensiunea şi complexitatea activităţilor;

b) relevanţa impacturilor de mediu asociate;

c) importanţa şi prioritatea problemelor constatate de auditurile precedente;

d) istoricul problemelor de mediu.

Activităţile complexe, cu impact semnificativ asupra mediului, trebuie auditate mai des.

Organizaţiile îşi definesc propriile programe de audit şi frecvenţa acestora luând în considerare ghidul elaborat de Comitetul consultativ EMAS.

ANEXA Nr. 3

RAPORTUL DE MEDIU

3.1. Introducere

Scopul raportului de mediu este să informeze publicul şi alte părţi interesate din exterior despre impactul asupra mediului şi performanţa de mediu a organizaţiei, precum şi despre îmbunătăţirea continuă a performanţei de mediu. Raportul de mediu este totodată şi un mijloc de a răspunde îngrijorărilor părţilor interesate, identificate în anexa nr. 1 secţiunea B, pct. 3 şi considerate importante pentru organizaţie (anexa nr. 6, pct. 6.4). Informaţiile de mediu trebuie prezentate într-o manieră clară şi coerentă, în formă tipărită, pentru cei care nu au alte mijloace de a le obţine. După prima înregistrare şi la fiecare trei ani, organizaţia trebuie să pună la dispoziţie informaţii detaliate, conform pct. 3.2, într-o formă tipărită unică.

3.2. Raport de mediu

După prima înregistrare, organizaţia furnizează informaţii de mediu, luând în considerare criteriile de la pct. 3.5 privind raportul de mediu şi care trebuie validat de către verificatorul de mediu. După validare, informaţiile sunt transmise Comitetului consultativ EMAS şi sunt puse la dispoziţie publicului. Raportul de mediu este un instrument de comunicare şi dialog cu publicul şi cu alte părţi interesate din exterior, referitor la performanţa de mediu. La elaborarea şi redactarea raportului de mediu organizaţia trebuie să ţină seama de necesităţile de informare a publicului şi a altor părţi interesate din exterior.

Cerinţele minime pentru aceste informaţii sunt:

a) descrierea clară şi univocă a organizaţiei care se înregistrează în cadrul EMAS şi un sumar al activităţilor, produselor şi serviciilor sale, precum şi un sumar al relaţiilor cu organizaţia-mamă (acolo unde este cazul);

b) prezentarea politicii de mediu şi descrierea succintă a sistemului de management de mediu al organizaţiei;

c) descrierea tuturor aspectelor de mediu semnificative, directe şi indirecte, din care rezultă un impact semnificativ asupra mediului, precum şi explicarea naturii impactului în raport cu aceste aspecte, conform anexei nr. 6;

d) descrierea obiectivelor generale şi a ţintelor în raport cu aspectele de mediu semnificative şi impactul de mediu;

e) sinteza datelor existente despre performanţa organizaţiei în raport cu obiectivele generale şi ţintele, precum şi cu impactul semnificativ asupra mediului. Sinteza poate include valori ale emisiilor de poluanţi, producerii de deşeuri, consumului de materie primă, consumului de energie şi apă, nivelurilor de zgomot şi alte aspecte indicate în anexa nr. 6. Datele trebuie să permită compararea anuală pentru a evalua evoluţia performanţei de mediu a organizaţiei;

f) prezentarea factorilor privind performanţa de mediu, inclusiv performanţa faţă de respectarea prevederilor legale, precum şi performanţa în raport cu impactul semnificativ asupra mediului;

g) menţionarea numelui şi numărului de acreditare ale verificatorului de mediu şi data validării.

3.3. Criterii de raportare a performanţei de mediu

Pentru a demonstra performanţa de mediu a organizaţiei, datele primare furnizate de un sistem de management de mediu sunt folosite în mai multe moduri. În acest scop, organizaţia poate folosi indicatori relevanţi existenţi ai performanţei de mediu, asigurându-se că aceştia:

a) oferă o evaluare exactă a performanţei organizaţiei;

b) sunt uşor de înţeles şi nu sunt ambigui;

c) permit comparaţia anuală pentru a evalua performanţa de mediu a organizaţiei;

d) permit comparaţia cu indicii de activitate sectoriali, naţionali sau regionali;

e) permit comparaţia cu condiţiile de reglementare, după caz.

3.4. Păstrarea informaţiilor disponibile publicului

Organizaţia actualizează informaţiile detaliate la pct. 3.2, iar în cazul schimbării acestora este necesară validarea cel puţin anuală de către verificatorul de mediu.

Abaterile de la frecvenţa de actualizare variază conform ghidului elaborat de Comitetul consultativ EMAS. După validare, schimbările sunt transmise Comitetului consultativ EMAS şi sunt puse la dispoziţie publicului.

3.5. Publicarea informaţiilor

Organizaţiile pot furniza diverselor segmente de public sau părţi interesate informaţii despre sistemul de management de mediu şi informaţii selectate din raportul de mediu.

Orice informaţie de mediu publicată de o organizaţie poate purta marca EMAS, cu condiţia de a fi validată de un verificator de mediu şi să facă referire la ultimul raport de mediu al organizaţiei, din care a fost extrasă, precum şi să fie:

a) exactă şi să nu dezinformeze;

b) argumentată şi verificabilă;

c) relevantă şi folosită într-un context adecvat sau într-o situaţie specifică;

d) reprezentativă pentru întreaga performanţă de mediu a organizaţiei;

e) fără riscul de a fi interpretată greşit;

f) semnificativă în raport cu întregul impact asupra mediului.

3.6. Accesul publicului la informaţiile disponibile

Informaţiile descrise la pct. 3.2 lit. a)-g), care constituie raportul de mediu al unei organizaţii, şi informaţiile actualizate, menţionate la pct. 3.4, sunt disponibile publicului şi altor părţi interesate. Raportul de mediu trebuie să fie accesibil publicului. În acest scop, organizaţiile ar trebui să folosească orice mijloace existente (publicaţii electronice, biblioteci etc.). Organizaţia trebuie să fie capabilă să demonstreze verificatorului de mediu că orice persoană interesată de performanţa organizaţiei are acces uşor şi liber la informaţiile cerute la pct. 3.2 lit. a)-g) şi pct. 3.4.

3.7. Responsabilitatea privind diferitele amplasamente locale

Organizaţiile care se înregistrează în cadrul EMAS pot opta să redacteze un raport de mediu care să acopere un număr de locaţii geografice diferite. Intenţia EMAS este de a asigura responsabilitatea locală şi, astfel, organizaţiile trebuie să se asigure că impactul semnificativ asupra mediului al fiecărui amplasament este clar identificat şi documentat în raportul de mediu al organizaţiei.

ANEXA Nr. 4*)

___________

*) Anexa nr. 4 este reprodusă în facsimil.

MARCA

Marca poate fi folosită de către organizaţia înregistrată în cadrul EMAS, în limba română şi în oricare dintre următoarele 12 limbi ale ţărilor membre UE, cu condiţia să folosească următoarea formulare:

FORMULARE

a textului însoţitor al mărcii în 12 limbi ale ţărilor membre UE

Ambele versiuni ale mărcii sunt însoţite întotdeauna de numărul de înregistrare al organizaţiei.

Marca este folosită numai:

- în trei culori (Pantone nr. 355 verde; Pantone nr. 109 galben; Pantone nr. 286 albastru);

- negru pe alb sau alb pe negru.

ANEXA Nr. 5

ACREDITAREA, SUPRAVEGHEREA ŞI ATRIBUŢIILE VERIFICATORILOR DE MEDIU

5.1. Generalităţi

Acreditarea verificatorilor de mediu se bazează pe principiile generale de competenţă stabilite în prezenta anexă. Organismele de acreditare pot acredita ca verificatori de mediu persoane, organizaţii sau combinaţii ale acestora. Cerinţele procedurale şi criteriile detaliate pentru acreditarea verificatorilor de mediu sunt definite conform art. 11 din ordin şi stabilite de organismul de acreditare, în conformitate cu principiile generale de competenţă.

5.2. Cerinţe pentru acreditarea verificatorilor de mediu

5.2.1. Următoarele competenţe constituie cerinţele minime pe care trebuie să le îndeplinească un verificator de mediu:

a) cunoaşterea şi înţelegerea prezentului ordin, a funcţionării generale a sistemelor de management de mediu, a standardelor relevante şi a ghidurilor emise de Comitetul consultativ EMAS şi de organismul de acreditare, conform art. 11 din ordin;

b) cunoaşterea şi înţelegerea cerinţelor legislative, de reglementare şi administrative, relevante pentru activitatea care face obiectul verificării;

c) cunoaşterea şi înţelegerea problemelor de mediu, inclusiv a dimensiunii acestora în contextul dezvoltării durabile;

d) cunoaşterea şi înţelegerea aspectelor tehnice relevante pentru problemele de mediu ale activităţii care face obiectul verificării;

e) înţelegerea funcţionării generale a activităţii care face obiectul verificării, pentru a evalua dacă sistemul de management este corespunzător;

f) cunoaşterea şi înţelegerea cerinţelor şi metodologiei de audit de mediu;

g) deţinerea de cunoştinţe despre auditul informaţiilor conform raportului de mediu.

Fiecare candidat trebuie să facă dovada, către organismul de acreditare, privind cunoştinţele, experienţa sa relevantă şi capacităţile sale tehnice în domeniile sus-menţionate.

În plus, verificatorul de mediu trebuie să fie independent, mai ales faţă de auditorul sau consultantul organizaţiei, şi să fie obiectiv şi imparţial în desfăşurarea activităţilor sale.

Fiecare verificator de mediu sau organizaţie de verificare trebuie să se asigure că:

- organizaţia, precum şi personalul său nu sunt supuse nici unei constrângeri financiare, comerciale sau de altă natură, care le-ar putea influenţa evaluarea sau ar putea prejudicia încrederea în independenţa lor de evaluare şi integritatea în relaţia cu activităţile lor, şi

- respectă toate normele aplicabile în acest domeniu.

Verificatorul de mediu trebuie să dispună de proceduri şi metodologii documentate, inclusiv de mecanismele de control al calităţii şi de prevederi de confidenţialitate pentru cerinţele de verificare din prezentul ordin.

În cazul în care verificatorul de mediu este o organizaţie, aceasta trebuie să deţină şi să pună la dispoziţie, la cerere, o organigramă a structurilor şi responsabilităţilor din organizaţie, precum şi o declaraţie a statutului juridic, a proprietarilor şi surselor de finanţare.

5.2.2. Domeniul de acreditare

Domeniul de acreditare a verificatorilor de mediu este definit în conformitate cu clasificarea activităţilor economice (cod CAEN). Domeniul de acreditare este limitat de competenţa verificatorului de mediu şi ia în considerare amploarea şi complexitatea activităţii, după caz, aceasta realizându-se în timpul supravegherii.

5.2.3. Cerinţe suplimentare pentru acreditarea verificatorilor de mediu individuali care desfăşoară verificări pe cont propriu

Verificatorii de mediu individuali care desfăşoară verificări pe cont propriu, în afara respectării cerinţelor de la pct. 5.2.1 şi 5.2.2, trebuie să aibă:

- întreaga competenţă necesară pentru a executa verificările în domeniile acreditate;

- un domeniu limitat de aplicare al acreditării, în funcţie de competenţa lor personală.

Respectarea acestor cerinţe este asigurată prin evaluarea efectuată înainte de acreditare şi prin supravegherea verificatorului de către organismul de acreditare.

5.3. Supravegherea verificatorilor de mediu

5.3.1. Supravegherea verificatorilor de mediu efectuată de organismul care a acordat acreditarea

Verificatorul de mediu informează imediat organismul de acreditare despre orice schimbare care are influenţă asupra acreditării sau domeniului de acreditare.

Se instituie modalităţi de supraveghere, la intervale regulate, dar nu mai mari de 24 de luni, pentru asigurarea respectării continue a cerinţelor de acreditare ale verificatorului de mediu şi pentru a se monitoriza calitatea verificărilor efectuate. Supravegherea constă în audituri administrative, audieri la nivelul organizaţiilor, chestionare, evaluări ale rapoartelor de mediu aferente organizaţiilor, validate de verificatorii de mediu, şi ale rapoartelor de verificare elaborate de verificatori. Supravegherea trebuie să fie în concordanţă cu activitatea desfăşurată de verificatorul de mediu.

Decizia organismului de acreditare de a suspenda sau retrage acreditarea sau de a restrânge domeniul de acreditare se ia numai după ce verificatorul de mediu este audiat.

5.3.2. Supravegherea verificatorilor de mediu acreditaţi într-un stat membru care desfăşoară activităţi de verificare pe teritoriul României

Înainte de a desfăşura activităţi de verificare pe teritoriul României, verificatorii de mediu acreditaţi într-un stat membru sau într-un stat cu legislaţia armonizată cu legislaţia Uniunii Europene notifică, cu cel puţin 4 săptămâni înainte, organismul de acreditare din România, privind:

- detaliile de acreditare, competenţa şi componenţa echipei, după caz;

- locul şi perioada de desfăşurare a verificării, adresa şi coordonatele organizaţiei, măsurile luate pentru soluţionarea problemelor legate de aspectele legale şi de limbă, după caz.

Organismul de acreditare are dreptul să ceară orice clarificări suplimentare privind aspectele sus-menţionate.

Această notificare este comunicată înaintea fiecărei verificări.

Organismul de acreditare nu solicită alte condiţii care să aducă atingere dreptului verificatorului de mediu de a presta servicii într-un alt stat decât cel în care i s-a acordat acreditarea. În special, nu se aplică tarife discriminatorii de notificare. Organismul de acreditare nu trebuie să folosească procedura de notificare pentru a întârzia sosirea verificatorului de mediu. Orice dificultate survenită în supravegherea verificatorului de mediu, la data comunicată, trebuie justificată în mod corespunzător. Dacă survin costuri suplimentare de supraveghere, organismul de acreditare are dreptul să perceapă tarifele corespunzătoare pentru acestea.

Dacă organismul de acreditare care supraveghează activitatea verificatorului de mediu nu este satisfăcut de activitatea acestuia, raportul de supraveghere trebuie să fie înaintat către:

- verificatorul de mediu în cauză;

- organismul care i-a acordat acreditarea;

- Comitetul consultativ EMAS; şi

- forul organismelor de acreditare, în cazul oricărui litigiu care decurge din această situaţie.

Organizaţiile nu trebuie să refuze organismelor de acreditare dreptul de a supraveghea verificatorii de mediu prin evaluarea audierilor în timpul desfăşurării procesului de verificare.

5.4. Atribuţiile verificatorilor de mediu

5.4.1. Funcţia verificatorilor de mediu este de a verifica, fără a aduce atingere drepturilor de punere în aplicare a condiţiilor de reglementare:

- respectarea tuturor prevederilor prezentului ordin: analiza de mediu iniţială, dacă este cazul, sistemul de management de mediu, auditul de mediu şi rezultatele acestuia, raportul de mediu;

- acurateţea, credibilitatea şi corectitudinea datelor şi informaţiilor din:

æ raportul de mediu (anexa nr. 3, pct. 3.2 şi 3.3);

æ informaţiile de mediu care necesită validare (anexa nr. 3, pct. 3.5).

Verificatorul de mediu verifică profesional validitatea tehnică a analizei de mediu, a auditului sau a altor proceduri aplicate de organizaţie anterior, pentru a se evita suprapunerile inutile. Printre altele, verificatorul de mediu foloseşte controale prin sondaj pentru a stabili dacă rezultatele auditului intern sunt de încredere.

5.4.2. La prima verificare, verificatorul de mediu controlează dacă organizaţia respectă următoarele cerinţe:

- un sistem de management de mediu complet operaţional, în conformitate cu anexa nr. 1;

- un program de audit planificat în totalitate, deja pus în practică, conform anexei nr. 2, astfel încât să fie acoperite zonele cu cel mai mare impact semnificativ de mediu;

- efectuarea unei analize de către conducere;

- pregătirea unui raport de mediu, în conformitate cu anexa nr. 3, pct. 3.2.

5.4.3. Respectarea legislaţiei

Verificatorul de mediu se asigură că organizaţia a stabilit proceduri de control al acelor aspecte ale activităţilor desfăşurate de organizaţie, care intră sub incidenţa legislaţiei naţionale relevante, şi că aceste proceduri asigură conformarea cu acesta.

Verificările efectuate în cadrul auditului furnizează dovezi, în special despre capacitatea procedurilor existente de a asigura respectarea legislaţiei.

Verificatorul de mediu nu validează raportul de mediu dacă în timpul procesului de verificare constată (de exemplu, prin realizarea de controale prin sondaj) că organizaţia nu se conformează prevederilor legislaţiei.

5.4.4. Structura organizaţiei

În timpul verificării sistemului de management de mediu şi al validării raportului de mediu, verificatorul de mediu se asigură că părţile componente ale organizaţiei sunt delimitate clar şi corespund diviziunii reale a activităţilor. Conţinutul raportului de mediu trebuie să acopere diferitele părţi ale organizaţiei la care se aplică EMAS.

5.5. Condiţii pentru verificatorul de mediu în vederea îndeplinirii atribuţiilor

5.5.1. Verificatorul de mediu îşi desfăşoară activitatea, în cadrul domeniului său de acreditare, pe baza unui acord scris cu organizaţia, prin care:

- se defineşte domeniul de activitate, astfel încât verificatorul să activeze într-o manieră profesională şi independentă; şi

- organizaţia se obligă să coopereze corespunzător.

5.5.2. Verificarea implică examinarea documentaţiei şi vizitarea organizaţiei, care presupune, în principal, intervievarea personalului, pregătirea raportului către conducerea organizaţiei şi analizarea soluţiilor propuse de organizaţie pentru problemele ridicate în raportul de mediu.

5.5.3. Documentaţia verificată înainte de vizită include informaţii elementare despre:

- organizaţie şi activităţile sale;

- politica şi programul de mediu;

- descrierea sistemului de management de mediu operaţional;

- detaliile privind analiza de mediu şi/sau auditurile efectuate anterior;

- raportul analizei de mediu şi/sau al auditurilor şi orice acţiune de corecţie adoptată;

- proiectul de raport de mediu.

5.5.4. Verificatorul de mediu trebuie să pregătească un raport către conducerea organizaţiei, care conţine:

a) toate problemele relevante ale activităţii desfăşurate de verificatorul de mediu;

b) situaţia iniţială a organizaţiei faţă de implementarea sistemului de management de mediu;

c) în general, constatările situaţiilor de neconformitate cu prevederile prezentului ordin şi, în special:

- imperfecţiunile tehnice ale analizei de mediu sau ale metodei de audit, ale sistemului de management de mediu sau ale oricărui proces relevant;

- neconcordanţele cu proiectul de raport de mediu, împreună cu detaliile amendamentelor sau cu completările care trebuie aduse raportului de mediu;

d) comparaţia cu rapoartele precedente şi evaluarea performanţei organizaţiei.

5.6. Frecvenţa verificărilor

În urma consultării cu organizaţia, verificatorul de mediu stabileşte un program pentru a se asigura că toate elementele necesare înregistrării în cadrul EMAS sunt verificate pe o perioadă nu mai mare de 36 de luni. În plus, verificatorul de mediu validează, la intervale nu mai mari de 12 luni, orice informaţii actualizate din raportul de mediu. Abaterile de la frecvenţa de efectuare a actualizărilor sunt permise în condiţiile prevăzute în ghidul elaborat de Comisia consultativă EMAS.

ANEXA Nr. 6

ASPECTE DE MEDIU

6.1. Generalităţi

Organizaţia trebuie să aibă în vedere toate aspectele de mediu ale activităţilor, produselor sau serviciilor sale şi să decidă, pe baza criteriilor prevăzute în legislaţia naţională, care dintre acestea au un impact semnificativ asupra mediului, ca bază de stabilire a obiectivelor şi ţintelor de mediu. Aceste criterii trebuie să fie puse la dispoziţie publicului.

Organizaţia trebuie să ia în considerare atât aspectele de mediu directe, cât şi cele indirecte ale activităţilor, produselor sau serviciilor sale.

6.2. Aspecte de mediu directe

Aspectele de mediu directe se referă la activităţile unei organizaţii asupra cărora aceasta are control managerial şi pot include, dar nu se limitează la:

a) emisiile în aer;

b) deversările în apă;

c) evitarea, reciclarea, reutilizarea, transportul şi eliminarea deşeurilor solide sau de alt tip, în special a deşeurilor periculoase;

d) utilizarea şi contaminarea terenului;

e) utilizarea resurselor naturale şi a materiilor prime (inclusiv a energiei);

f) probleme locale (zgomot, vibraţii, mirosuri, praf, alte probleme care pot fi percepute vizual etc.);

g) probleme de transport (atât al bunurilor şi al serviciilor, cât şi al angajaţilor);

h) riscurile de accidente de mediu şi impactul, care rezultă sau pot rezulta în urma incidentelor, accidentelor sau posibilelor situaţii de urgenţă;

i) efectele asupra biodiversităţii.

6.3. Aspecte de mediu indirecte

Aspectele de mediu indirecte se referă la activităţile, produsele şi serviciile unei organizaţii, din care rezultă aspecte de mediu semnificative, asupra cărora organizaţia nu are întregul control, şi pot include, dar nu se limitează la:

a) probleme legate de produse (design, dezvoltare, ambalaj, transport, utilizare şi recuperare/eliminare a deşeurilor);

b) investiţii de capital, acordarea de împrumuturi şi servicii de asigurări;

c) noi pieţe;

d) alegerea serviciilor şi natura acestora (de exemplu, activităţi de transport sau de catering);

e) decizii administrative şi de planificare;

f) compoziţia gamei de produse;

g) performanţa de mediu şi practicile contractanţilor, subcontractanţilor şi furnizorilor.

Organizaţiile trebuie să demonstreze că aspectele de mediu semnificative asociate cu procedurile de achiziţii publice au fost identificate şi că impactul semnificativ asociat cu aceste aspecte este gestionat în cadrul sistemului de management de mediu. Organizaţia trebuie să depună toate eforturile pentru ca furnizorii şi cei care acţionează în numele său să respecte politica sa de mediu în cadrul activităţilor prevăzute în contract.

În cazul aspectelor de mediu indirecte, organizaţia trebuie să aibă în vedere influenţa pe care o poate avea asupra acestor aspecte, precum şi măsurile pe care le poate lua pentru a le diminua impactul.

6.4. Ierarhizarea aspectelor de mediu

Organizaţia are responsabilitatea de a defini criteriile de evaluare pentru ierarhizarea aspectelor de mediu ale activităţilor, produselor şi serviciilor sale şi de a determina care dintre acestea au impact de mediu semnificativ. Criteriile elaborate de către o organizaţie trebuie să fie cuprinzătoare, să poată fi verificate independent şi reproduse cu uşurinţă, precum şi accesibile publicului.

În vederea stabilirii criteriilor de evaluare a importanţei aspectelor de mediu ale organizaţiei, se iau în considerare, dar nu se limitează la:

a) informaţii despre condiţiile de mediu, pentru identificarea activităţilor, produselor sau serviciilor care pot avea impact asupra mediului;

b) datele existente privind riscurile asociate consumului de materiale şi energie, deversărilor, deşeurilor şi emisiilor;

c) punctele de vedere ale părţilor interesate;

d) activităţile de mediu reglementate;

e) activităţile de achiziţii publice;

f) proiectarea, dezvoltarea, producţia, distribuţia, service-ul, utilizarea, reutilizarea, reciclarea şi depozitarea produselor organizaţiei;

g) acele activităţi ale organizaţiei care implică cele mai mari costuri şi beneficii de mediu.

În evaluarea importanţei impactului activităţilor organizaţiei asupra mediului se iau în considerare atât condiţiile normale de operare, cât şi cele de punere în funcţiune sau de încetare a activităţilor, precum şi situaţiile de urgenţă previzibile. Se iau, de asemenea, în considerare activităţile trecute, prezente şi cele planificate.

ANEXA Nr. 7

ANALIZA DE MEDIU

7.1. Generalităţi

Organizaţia care nu a furnizat informaţiile necesare pentru identificarea şi evaluarea aspectelor de mediu semnificative, conform anexei nr. 6, trebuie să îşi stabilească, printr-o analiză, poziţia referitoare la mediu. Scopul acestei analize constă în evaluarea tuturor aspectelor de mediu ale organizaţiei, ca bază pentru stabilirea unui sistem de management de mediu.

7.2. Cerinţe

Analiza trebuie să acopere cinci domenii-cheie:

a) cerinţe legislative, de reglementare şi de altă natură, la care se supune organizaţia;

b) identificarea tuturor aspectelor de mediu cu impact semnificativ, în conformitate cu anexa nr. 6, clasificate şi cuantificate în mod corespunzător, precum şi redactarea unui registru al aspectelor de mediu cu impact semnificativ;

c) descrierea criteriilor de evaluare a ierarhizării aspectelor de mediu cu impact semnificativ, în conformitate cu anexa nr. 6, pct. 6.4;

d) examinarea tuturor practicilor şi procedurilor existente de management de mediu;

e) evaluarea rezultatelor investigării incidentelor anterioare.

ANEXA Nr. 8

DATELE DE ÎNREGISTRARE

Cerinţe minime

ÚÄÄÄÄÄÄÄÄÄÄÄÄÄÄÄÄÄÄÄÄÄÄÄÄÄÄÄÄÄÄÄÄÄÄÄÄÄÄÄÄÄÄÄÄÄÄÄÄÄÄÄÄÄÄÄÄÄÄÄÄÄÄÄÄÄÄÄÄÄÄÄÄÄÄÄÄÄÄż

łNumele organizaöiei: ł