Ministerul Transporturilor, Construcţiilor şi Turismului
Ordin nr. 1044
din 31 mai 2004
privind aprobarea Codului de conduită pentru
activităţile de recreere din zona costieră
Publicat în Monitorul Oficial, Partea I nr. 534 din 15 iunie 2004
Nr. 38/SMI / 1.044 / 671
Ministerul Mediului Şi
Gospodăririi Apelor
Ministerul Transporturilor,
Construcţiilor Şi Turismului
Ministerul
Sănătăţii
În
temeiul art. 67 alin. (7) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 202/2002 privind gospodărirea
integrată a zonei costiere, aprobată cu modificări şi
completări prin Legea nr. 280/2003, al art. 5 alin. (8) din Hotărârea Guvernului nr. 408/2004 privind organizarea şi
funcţionarea Ministerului Mediului şi Gospodăririi Apelor, al
art. 5 alin. (4) din Hotărârea Guvernului nr.
412/2004 privind organizarea şi
funcţionarea Ministerului Transporturilor, Construcţiilor şi
Turismului şi al art. 4 alin. (7) din Hotărârea Guvernului nr. 743/2003 privind organizarea şi
funcţionarea Ministerului Sănătăţii, cu
modificările şi completările ulterioare,
ministrul mediului şi gospodăririi apelor, ministrul
transporturilor, construcţiilor şi turismului şi ministrul
sănătăţii emit următorul ordin:
Articol unic. - Se aprobă Codul de
conduită pentru activităţile de recreere din zona costieră,
prevăzut în anexa care face parte integrantă din prezentul ordin.
p.
Ministrul mediului p. Ministrul
transporturilor, Ministrul
sđnđtđöii,
ôi gospodđririi apelor, construcöiilor ôi turismului, Ovidiu Brňnzan
Florin Stadiu,
Ileana Tureanu,
secretar de stat
secretar de stat
ANEXĂ
COD DE CONDUITĂ
pentru activităţile de recreere din zona costieră
I.
Necesitatea integrării activităţilor de turism şi
recreere cu cele de conservare a mediului costier
Art. 1. - Ca oricare altă activitate care
utilizează resursele mediului natural, activitatea de turism şi
recreere trebuie să fie compatibilă cu planurile locale,
naţionale şi internaţionale de conservare a resurselor mediului
costier şi de aceea:
a)
activităţile de turism şi de recreere trebuie să fie
planificate la niveluri acceptabile, într-un mod în care să fie integrate
aspectele socioeconomice, culturale, de mediu şi sănătate;
b)
activităţile de turism şi dezvoltare a infrastructurii
turismului care pot avea un impact negativ asupra cadrului natural şi a
biodiversităţii costiere trebuie supuse procedurii de evaluare a
impactului acestora asupra mediului, în conformitate cu prevederile legale;
c)
companiile responsabile pentru activităţile turistice şi de
recreere trebuie să coopereze cu organizaţiile de mediu şi alte
grupuri de lucru pentru protecţia mediului;
d)
când este posibil, trebuie utilizate instrumente economice care să
încurajeze sectorul privat să îşi asume responsabilităţi în
realizarea unui turism durabil.
Art. 2. - Pentru implementarea direcţiilor
de acţiune prevăzute mai sus turiştii trebuie să ştie
şi să ţină seama de următoarele:
a)
agenţii economici din turism au obligaţia de a conserva resursele
naturale ale zonei de coastă şi de a dezvolta turismul durabil;
b)
pentru a vizita rezervaţiile naturale sau ariile protejate sunt
necesare permise eliberate de autorităţile competente;
c)
este necesară cunoaşterea regulilor şi regulamentelor pentru
protejarea cadrului natural şi a speciilor pe cale de dispariţie,
evitându-se astfel activităţile de vânătoare şi pescuit ale
acestora;
d)
opiniile turiştilor privind conservarea mediului natural vor fi luate
în considerare de către manageri de turism, iar turiştii au datoria
să le facă cunoscute.
II.
Necesitatea conservării şi protecţiei
biodiversităţii mediului costier
Art. 3. - Ariile naturale din zona costieră
românească sunt resurse naturale unice, care necesită protecţie
şi conservare.
Art. 4. - (1) Agenţii
economici care desfăşoară activitate de turism pot sprijini
menţinerea ariilor protejate existente.
(2)
Agenţii de turism care îşi desfăşoară activitatea
în zona costieră trebuie să respecte legislaţia sanitară în
vigoare.
Art. 5. - Turismul şi activităţile
de recreere trebuie să sprijine conservarea naturii din zona
costieră, incluzând protecţia ecosistemelor (habitate, resurse vii),
terestre/costiere/marine.
Art. 6. - Turismul trebuie să sprijine
eforturile de restaurare a ariilor unde mediul a fost afectat în special prin
activităţi proprii.
Art. 7. - Activităţile de recreere nu
trebuie concentrate în ariile neafectate antropic, care au valori peisagistice,
culturale, istorice sau ştiinţifice. De asemenea, trebuie luată
în considerare opinia turiştilor în luarea deciziilor asupra unor
acţiuni cum ar fi amplasarea de locaţii pentru recreere care ar putea
afecta biodiversitatea marină şi costieră.
III.
Necesitatea utilizării resurselor naturale într-un mod durabil
Art. 8. - Sistemele de planificare a sejurului
turiştilor trebuie adaptate pentru a se stabili o mai bună
distribuţie a turiştilor în perioada sezonului estival. Este
recomandat să se stabilească un număr acceptabil de vizitatori
pe baza capacităţii de suport a zonei.
Art. 9. - Activităţile
recreaţionale care includ vânătoarea şi pescuitul în ariile
sensibile din punct de vedere ecologic trebuie să fie în conformitate cu
reglementările existente privind conservarea şi utilizarea
durabilă a speciilor şi habitatelor.
Art. 10. - Turiştii trebuie să respecte
semnele de avertizare din zonele cu activităţi de recreere şi
să nu aducă prejudicii ariilor naturale sălbatice care sunt de
asemenea resurse naturale ale zonei de coastă. De asemenea,
activităţile de recreere care implică utilizarea terenului vor
trebui să se desfăşoare cu respectarea regulamentelor locale de
urbanism, în condiţiile cerinţelor de protecţie a cadrului
natural, a mediului zonei costiere şi a sănătăţii.
IV.
Necesitatea reducerii consumului de resurse, a deşeurilor solide
şi a poluării
Art. 11. - Reducerea poluării din diverse
surse conduce la reducerea prejudiciilor aduse mediului costier, la
îmbunătăţirea imaginii turismului şi la reducerea
costurilor de menţinere a stării mediului în condiţii
corespunzătoare prin:
a)
încurajarea utilizării tehnicilor cu impact minimal pentru depozitarea
deşeurilor solide, cum ar fi sistemele de reciclare şi management al
deşeurilor solide;
b)
depozitarea deşeurilor într-un mod sigur şi potrivit, care
să nu afecteze mediul costier;
c)
utilizarea produselor biodegradabile sau reciclabile pentru ambalarea
produselor;
d)
reducerea consumului de combustibil fosil şi evitarea transportului
motorizat pe cât posibil în zona litorală. Impactul negativ produs de
transport asupra mediului costier trebuie să fie redus mai ales în zonele
ecologice sensibile.
Art. 12. - Agenţii economici cu activitate
turistică au obligaţia de a respecta prevederile legale privind
dotarea cu sisteme efective de tratare a deşeurilor şi, dacă
este posibil, cu surse de energie naturală (solară, eoliană).
Art. 13. - Reducerea consumului de energie,
apă caldă şi utilizarea transportului public cu vehicule care nu
au impact negativ asupra mediului pot să conducă la menţinerea
calităţii mediului natural în zona de coastă şi la
practicarea unui turism durabil.
V.
Necesitatea luării în considerare a culturii şi specificului
local
Art. 14. - La elaborarea planului general de
urbanism, a planurilor urbanistice zonale şi a planurilor urbanistice de
detaliu din zona costieră trebuie să se stabilească faptul ca
noile construcţii, inclusiv cele cu destinaţie turistică,
să se realizeze în concordanţă cu arhitectura şi tradiţiile
locale.
Art. 15. - Activităţile de recreere
trebuie să respecte drepturile şi dorinţele localnicilor,
să ofere oportunităţi pentru întreaga comunitate de a lua parte
la discuţiile şi consultările privind problemele de planificare
a activităţilor de recreere.
Art. 16. - Trebuie luate în considerare
tradiţiile locale atunci când se construiesc locuri de cazare, iar
arhitectura acestora trebuie să se armonizeze cu mediul şi peisajul
zonei costiere.
Art. 17. - Activităţile de turism
trebuie să ofere posibilitatea utilizării patrimoniului local,
cultural şi tradiţional împreună cu vizitatorii.
Art. 18. - Se recomandă ca turiştii
să aibă în vedere următoarele:
a)
înainte de a vizita un loc de vacanţă să se documenteze
şi să cunoască obiceiurile şi cultura localnicilor;
b)
să ceară permisiunea de a fotografia anumite locuri sau de a
intra pe proprietatea localnicilor;
c)
să respecte cultura acestora şi să nu o impună pe a
lor;
d)
să respecte sfaturile ghizilor referitor la obiceiurile locale.
VI.
Necesitatea protejării valorilor de patrimoniu cultural de interes
naţional şi local
Art. 19. - Valorile de patrimoniu cultural sunt
importante pentru dezvoltarea durabilă a turismului, deci trebuie
păstrate pentru generaţiile viitoare. Dezvoltarea
activităţilor de recreere este reglementată de regulamentele
locale de urbanism, în condiţiile protejării valorilor de patrimoniu,
în conformitate cu prevederile legale.
Art. 20. - Inscripţionările valorilor de
patrimoniu de către turişti sunt interzise şi se pedepsesc
conform legii.
VII.
Necesitatea realizării de beneficii pentru comunităţile
locale
Art. 21. - În planificarea activităţilor
de recreere, pentru punerea în valoare a aspectelor culturale şi de mediu
ce pot aduce mari beneficii şi pot minimiza pierderile, vor fi implicate
comunităţile locale.
Art. 22. - Creşterea calităţii
activităţilor de turism şi recreere se poate asigura prin:
a)
identificarea şi sprijinirea implicării comunităţii
locale şi a parteneriatelor pentru turism;
b)
recrutarea şi instruirea localnicilor pentru a fi angajaţi în
activităţile de recreere.
Art. 23. - Turiştii trebuie să ia în
considerare faptul că veniturile provenite din activităţile de
turism şi de recreere contribuie la dezvoltarea economică a
comunităţii din zona de coastă. Pe cât posibil, turiştii
sunt sfătuiţi să achiziţioneze produse autohtone locului
vizitat, care să contribuie la creşterea economiei locale. De
asemenea, sunt sfătuiţi să folosească agenţiile locale
pentru excursii organizate şi tour operatori locali.
VIII.
Necesitatea educaţiei şi instruirii personalului pentru un turism
durabil
Art. 24. - În procesul de educaţie şi
instruire a personalului din turism şi pentru activităţile de
recreere trebuie incluse problemele de mediu, aspecte de promovare şi
protejare a sănătăţii, culturale, sociale şi de
legislaţie. Acest tip de instruire va creşte calitatea turismului
desfăşurat în zona costieră. De aceea, personalul din turism
trebuie să constituie un model pentru turişti, comportându-se
responsabil şi încurajând turiştii să procedeze în acelaşi
mod. Totodată, personalul trebuie să fie informat şi să
deţină date actualizate privind regulamentele şi legislaţia
în vigoare.
Art. 25. - (1) Turiştii
sunt sfătuiţi să aleagă locul de vacanţă prin
tour operatori, agenţii de turism sau manageri de hotel, care au în planul
lor de management obiective vizând conservarea resurselor naturale (aplicarea
managementului deşeurilor solide, al apei şi energiei).
(2)
Turiştii pot să îşi aleagă locul de recreere în
funcţie de:
a)
nivelul de instruire a personalului pentru aplicarea principiilor de
conservare a resurselor naturale;
b)
certificarea locului de cazare de către asociaţii care
promovează conservarea resurselor naturale;
c)
certificarea locurilor de recreere (de exemplu, distincţia Blue Flag
pentru porturi de agrement şi plaje curate).
IX.
Necesitatea practicării unui turism educaţional
Art. 26. - Activitatea de turism oferă cele
mai mari beneficii pentru economia locală şi nu va provoca daune
atunci când turiştii învaţă să respecte obiceiurile locale
şi mediul natural al zonei costiere. Cunoştinţele şi
experienţa acumulate de turişti pot să îi facă pe
aceştia să se simtă responsabili şi direct implicaţi
în conservarea mediului.
Art. 27. - Informaţii despre problemele de
mediu, culturale şi sociale trebuie să fie oferite turiştilor ca
o parte componentă a atitudinilor şi acţiunilor turismului
responsabil.
Art. 28. - Turiştii care îşi aleg locul
de vacanţă pe litoralul românesc vor căuta:
a)
să îşi îmbunătăţească cunoştinţele
despre protecţia şi conservarea mediului marin şi costier;
b)
să încurajeze eforturile locale de conservare a naturii;
c)
să aleagă excursii care să le ofere informaţii despre
climă, specii, habitate, cultură şi obiceiuri locale.
X.
Necesitatea conformării cu reglementările în vigoare
Art. 29. - Dezvoltarea activităţilor de
turism şi de recreere din zona costieră trebuie să respecte
cadrul natural, caracterul şi capacitatea fizică şi socială
a mediului în care acestea se desfăşoară.
Art. 30. - Se vor pune la dispoziţia
turiştilor informaţii despre activităţile de turism şi
impactul acestora asupra mediului şi sănătăţii, precum
şi regulamentele în vigoare aplicabile în zonă.
Art. 31. - Activităţile de turism
şi recreere trebuie să fie în conformitate cu prevederile
convenţiilor internaţionale şi naţionale şi să
respecte legile cu privire la protecţia zonei costiere.
Art. 32. - Cei care sunt responsabili pentru
dezvoltarea activităţilor de turism trebuie să ia în
considerare, oricând este necesar, implementarea adecvată a regulilor de
protecţie a mediului şi a sănătăţii.
Art. 33. - Turiştii trebuie să respecte
regulile şi regulamentele şi să acorde o atenţie
deosebită indicatoarelor şi marcajelor.